„În studiul nostru am descoperit că între 20 şi 40 de procente dintre variaţiile din IQ-ul din copilărie sunt determinate de factori genetici”, a explicat coordonatorul studiului, de. Beben Benyamin, de la Universitatea din Queensland.
Benyamin susţine că studii anterioare realizate asupra gemenilor şi familiilor au sugerat că genele ar putea fi responsabile pentru 40% din inteligenţa din copilărie. dar, tot el este de părere că astfel de concluzii sunt controversate deoarece separarea factorilor de mediu este imposibilă.
Pentru a contracara aceste limitaţii ale studiilor realizate pe familii, Benyamin a folosit informaţii genetice din Australia, marea Britania, Olanda şi SUA. Mai exact, echipa coordonată de el a analizat probe ADN şi rezultate ale testului IQ de la aproape 18.000 de copii cu vârste cuprinse între 6 şi 18 ani. Prin acest experiment, oamenii de ştiinţă au dorit să afle dacă pot corela modele ale diferenţelor de ADN, cu cele ale IQ-ului.
Astfel, ei au descoperit că o genă, numită FNBP1L, cunoscută anterior drept o genă asociată semnificativ cu inteligenţa adulţilor, era puternic asociată cu inteligenţa în copilărie.
Dar atunci când cercetătorii caută factori genetici care influenţează inteligenţa şi alte trăsături, ei preferă să analizeze polimorfismul uninucleotidic (SNPs), sau variante de gene care asigură informaţii genetice mai precise.
La fel ca în cazul studiilor similare realizate pe adulţi, cercetătorii nu au găsit nicio variantă genetică SNP care să fie puternic asociată cu inteligenţa în copilărie.
„Dar când am analizat efectul combinat al tuturor SNPs am putut estima contribuţia geneticii ca fiind 20% – 40% din diferenţa din IQ”, a declarat Benyamin.
Specialiştii au explicat că estimările din noul studiu sunt mai mici decât cele rezultate în urma studiilor realizate pe familii şi gemeni, iar acest lucru s-ar putea datora faptului că au fost analizate doar cele mai comune SNPs.
Benyamin susţine că multe gene contribuie la inteligenţa din copilărie şi că fiecare asigură câte un mic efect.